sunt eu, vorbitorul.
provoc dezgustul să mă provoace.
dezugustul m-a provocat.
scuip în călcâi şi ştampilez podeaua.
sunt eu, vorbitorul. vorbesc cadavrelor plastifiate pe care nebunii şi le atârnă pe pereţi, în casele lor care devin case cu morţi şi cu admiratori.
domnule cadavru recent plastifiat, fiertura din stomac unde ai lăsat-o?
duduie fetiţă de doişpe ani mâncată de cancer, ai avut vreodată un balon colorat lângă pat?
stimabilă fâşie de carne cu resturi de articulaţii, nimănui nu i-a trecut prin cap că mângâierea te poate costa atât de mult sânge.
sunt eu, vorbitorul obosit.
sprijinit de pereţii galben pai tremur.
lumina mi se lipeşte de vârful nasului şi mici dansatoare îmi forţează imaginaţia.
nu am nici o persoană în întreţinere. nu am maşină. nu am ţinut discursuri mulţimii.
statisticile nu m-au lămurit.
femeile frumoase şi puternice nu s-au lovit de mine.
îi vorbesc dezgustului, vorbesc în faţa oglinzilor, vorbesc cât pot.
când mi se termină butelia am întodeauna ceva pe foc.
când mi-e foame, când îmi creşte barba, când nopţile cu lună mă fac nervos, când lipsesc de la petreceri, când simt fluturii alcoolului coborând şi urcând, când nu mă trezesc la timp dimineaţa, când plec, când vin, când stau, când nu se întâmplă nimic, nu-mi dau seama.
timpul se preface în întrebări.
privesc de la fereastră lumea asta în care rahatul are mai mult succes decât ploaia.
sunt vorbitorul, unul singur. viitoare felie de celofan deasupra vreunui şemineu.
îmi imaginez lucruri pe care n-o să le pot povesti dar despre care o să vorbesc totuşi.
2 Comentarii
Comentarii RSS URI identificator TrackBack
Lăsați un comentariu
daca sunteti dereglati: http://www.distefano.com/cfs.htm
Imaginea ta
Imagini de natura moarta
Invaluite in mister.
Imagini din oglinda sparta
Care miros a tuica fiarta
Servita-n carciumi… cu piper.
Pentru ca sa ajungi la normalitate, iti trebuie: Supa de pui cu galuste.Ciorba de fasole cu afumatura si cu tarhon.Cartofi frantuzesti cu ou, branza si smantana din belsug. Mirosea de la coltul blocului cand facea mama asa ceva. Cred ca innebuneau vecinii de pofta! Sarmale oltenesti, fierte la cuptor, fara rosii, dar cu cate un ardei rosu uscat umplut cu carne din loc in loc. Ardeiul le dadea o savoare deosebita, si ca gust (mai ales daca se nimerea cate unul usor iute), si ca aroma. Si cu cimbru… si cu ramurele de marar din ala batz, cum se pune la muraturi. Si cu boabe de piper pe care imi placea sa le rontai.friptura de purcel la cuptor, impanata cu usturoi si cu sos de vin, pateurile cu branza taiate cu paharul si salata de ciuperci cu castravete murat si cu smantana
.