ce vreau să fac? păi aş vrea ca această chestie, tentativă, mă rog, acest “Express yourself. Write a post. Start a wor(l)d.” să-l modific mai mereu. când am eu chef. când mi se pare că ceva e în neregulă sau că lipseşte ceva. sau că tonul trebuie să fie altul.
chiar dacă nu vor fi majore, ci minuscule, aceste modificări. sau poate că vor fi majore. poate va ieşi cu totul şi cu totul altceva.
şi vreau să le pun pe toate pe panou. atât pentru mine, cât şi pentru voi (care voi?, care sunteţi pe-acolo, pe-aici, care aveţi chef de comentat, de cârcotit, de chicotit, de borât, etc.).
aşa că secţiunea asta e una specială, nou-nouţă, pentru mine e o chestie altfel. o să am mereu prima fază şi toate fazele care vor urma. o să-mi dau seama de mai multe chestii. şi dacă n-o să fie aşa, cel puţin e altceva.
aşadar. o nouă secţiune pentru debara. secţiunea “laboratorulseptic”. fără mănuşi. doar ce ne trece prin cap.
varianta a doua. + un clip care mi se pare adecvat. stresant până la sinistru. (niciodată nu m-am speriat într-un mod atât de ciudat, sinceră să fiu am rămas chiar îngrozită – într-un mod ciudat).
Express yourself. Write a post. Start a wor(l)d.2.
sunt eu, vorbitorul.
provoc dezgustul să mă provoace.
dezugustul mă provoacă.
scuip în călcâi şi ştampilez podeaua.
sunt eu, vorbitorul. vorbesc cadavrelor plastifiate pe care nebunii şi le atârnă pe pereţi, în casele lor, casele lor care devin case cu morţi şi cu admiratori.
domnule cadavru recent plastifiat, fiertura din stomac unde ai lăsat-o?
duduie fetiţă de doişpe ani mâncată de cancer, ai avut vreodată un balon colorat lângă pat?
sfârcurile tale au apucat vreodată să se întărească?
stimabilă fâşie de carne, când traversai strada observai lucruri ciudate?
sunt eu, vorbitorul obosit.
sprijinit de pereţii galben pai tremur.
lumina mi se lipeşte de vârful nasului şi mici dansatoare îmi forţează imaginaţia.
nu am nici o persoană în întreţinere. nu am maşină. nu am ţinut discursuri mulţimii.
statisticile sunt animale oribile, statisticile sunt monştri cu miliarde de buzunare la vestă.
biete supermarketuri, spuneţi-mi povestea voastră. biete mall-uri, trăiţi-vă drama. betonul, plasticul, fierul şi sticla. betonul, plasticul, fierul şi sticla. pe scările rulante ochii devin păsări de pradă.
plictiseala se transformă în furie.
pistolul se transformă în glonţ.
glonţul se transformă în lipsă.
femeile frumoase şi puternice nu s-au lovit de mine.
îi vorbesc dezgustului, vorbesc în faţa oglinzilor, vorbesc cât pot.
când mi se termină butelia am întodeauna ceva pe foc.
când mi-e foame, când îmi creşte barba, când nopţile cu lună mă fac nervos, când lipsesc de la petreceri, când simt fluturii alcoolului coborând şi urcând, când nu mă trezesc la timp dimineaţa, când plec, când vin, când stau, când nu se întâmplă nimic, când nu-mi dau seama că detaliile pot fi posibile, detaliile nu mai sunt.
timpul înseamnă monolog. timpul înseamnă discuţii aberante.
sexualitatea a început să se dizolve.
privesc de la fereastră lumea asta în care rahatul are mai mult succes decât ploaia.
sunt vorbitorul, unul singur. viitoare folie de celofan. sunt vorbitorul tău.
îmi imaginez lucruri pe care n-o să le pot povesti dar despre care o să vorbesc totuşi.
No Comments Yet
nici un comentariu până acum
Comentarii RSS URI identificator TrackBack
Lăsați un comentariu
