ce ţi se poate întâmpla

când eşti copil şi te internezi din cauza stomacului

celelalte femei bolnave merg cu tine la WC şi te ajută să verşi

şi să faci pipi

celelalte femei bolnave (nu sunt saloane speciale pentru copii aşa că trebuie să adormi până încep ele să sforăie)

au grijă ca mâna în care ţii periuţa de dinţi să cureţe bine dinţii şi să ajungă apoi sub jetul de apă

ele te învelesc ele te privesc ele te schimbă ele vorbesc cu asistentele

copiii lor nu vin să le viziteze părinţii tăi vin să te viziteze şi tata vine ultimul şi te duce acasă

unde mănânci pâine prăjită cu unt şi te faci mare.

…

introducere.

merg pe stradă şi observ că oamenii s-au strâns într-un punct

lângă două maşini care s-au ciocnit

din pământ apare Betty – cea mai urâtă păpuşă

“când ai avut pojar m-ai iubit”

atunci avea mecanismul care făcea

ma-mi-ma-mi-ma-mi-ma-mi

când văd plasticul galben din care e făcută îmi imaginez că aşa ar trebui să arate un chinez mort

atunci păpuşile urâte ca ea nu aveau voie să stea în vitrină

lângă păpuşile frumoase.

îmi scot pălăria

oamenii s-au împrăştiat

alţii au venit în locul lor

încep să alerg pentru că îmi dau seama că
aici nu e nimeni

…
lipsuri luminoase dansează înăuntru

acolo se desfăşoară nesfârşitul monolog

acolo sentimentul bizar din ultima vreme

că tu habar n-ai ce vrei oricum

…

mama-eroină

mama a salvat o pisică de sub lift

…

m-am dus acolo şi am aşteptat

în stânga un tânăr tuşea se scărpina în barbă avea adidaşii murdari

în dreapta nişte amprente împrăştiate pe perete

îmi plăcea să alerg prin lanurile de grâu în pantaloni scurţi

şi grâul mă zgâria

alergam prin lanurile de porumb şi foile de porumb îmi tăiau pielea de pe braţe

şi culegeam maci care se scuturau imediat mă uitam la cer întinsă pe pământul bătătorit

şi cerul pleca şi venea înapoi şi pământul mirosea a balegă de cal apă iarbă insecte

uneori mă întrebam ce fac dacă adorm aici ce-o să-mi facă soarele ăsta

şi alergam din nou desculţă mă uitam în spate şi în spate pământul rămânea la locul lui

am aşteptat acolo mult mi se făcuse foame şi tot venea lume

şi toţi foşneau hârtii foşneau pungi se mutau de pe-un picior pe altul şi aveau mâinile ocupate

dar intrau înaintea mea

am intrat şi eu şi am stat cel mai puţin

…

tu dormi îţi ating umărul îţi adulmec părul

te mângâi pe spate mă întorc mă uit la rafturi la cărţi dau muzica mai încet

tu te mişti respiri mâna ta grea de somn cade pe spatele meu

îmi întind picioarle degetele ies din pătură

nu pot să dorm aprind o ţigară şi mi se face somn te privesc

pleoapele ţi se mişcă dormi cu gura deschisă

mă urc pe tine şi mă lipesc de aerul pe care îl expiri

mâine o să pictez ceva mă gândesc mă uit la cărţi şi îmi trosnesc gâtul

şi sunt fericită

sunt sentimentală azi, dar sunt şi fericită, poemul ăsta să fie aşadar pt. Andrei, Sophia Alexandra & Elis, Cosmin, Ana & John, Ada, Sara, pt. Benjamine, pt. Sukie, pt. Paula & Co., pt. Gonzo, pt. Toto, pt. Petrică, pentru pietrele mele de-acasă, pentru florile de toamnă…

şi pentru oamenii pe care nu i-am mai văzut de foarte mult timp şi nici măcar nu mi-i mai amintesc.

1 comentariu

Comentarii RSS URI identificator TrackBack