babe şi moşi ocupă trotuarul şi bucăţica de şosea de lângă trotuar
merg spre casă şi în geamurile maşinilor văd o brunetă frustrată
mi se pare normal
bătrânii târăsc după ei nişte câini prăpădiţi
îl îmbrac pe devendra şi devendra mă enervează
arunc în devendra cu toate boarfele din şifonier
eu nu am casă dar mă îndrept spre una
mă lovesc de plase pline cu pâine
furia însă e moale furia e topită e scrum
scot din şifonieru’ lu devendra un ciorap p’al doilea nu-l văd şi mă enervez
tac mă uit cum înghite balaurul cu părul drept cârnaţii prăjiţi şi bea cocacola pe urmă
mă ascund în şifonieru’ lu devendra
în stomac se aud nişte nervi păpând nervii mai vechi
public un poem trist pe ţoalele mototolite viu colorate
e timpul să facem două trei tumbe spectaculoase că bătrânii ăştia
ştiu a se feri de îmbrânceli şi bolborosesc nepăsători ţinându-şi câinii în lesă
fac două trei tumbe găsesc al doilea ciorap şi devendra zâmbeşte
în lumea asta dau peste o adoloscentă care seamănă cu meryl streep
şi încep să plâng
dincolo era tristeţea altfel aici e balaurul care nu te lasă să fii trist
balaurul care-şi îndreaptă părul cu placa
dincolo oamenii existau erau la fel ca ăştia da’ acolo nu-l îmbrăcam deloc pe devendra
şi frumuseţea a îmbătrânit şi
dau din mâini da’ degeaba
Niciun comentariu până acum.
nici un comentariu până acum
Comentarii RSS URI identificator TrackBack
Lăsați un comentariu
