clişee

mă întorc acasă şi sub piele
carnea se zbate mai tare decât oceanul pe furtună
mă întorc acasă cu cerul stă înghesuit în mine
speriat de oamenii şi zeii din structurile de rezistenţă
şi ajung într-un sfârşit
cu picioarele umflate cu ochii îngropaţi în ciment
mă aşez lângă tine lângă gesturile tale
pe care le-ai congelat special
şi împreună lăsăm trupurile să [...]