nu ştiu câţi ani aveam erau puţini oricum când
am deschis ochii mari şi am văzut o mare de oameni demenţi
goi şi demenţi
căutam nişte muzică azi şi am dat peste joplin
căutam nişte muzică şi mi-am adus aminte că era zi de curăţenie
când au dat Woodstock la televizor eram un copil
am rugat-o pe mama să mă lase puţin şi pe marginea patului
cu cârpele de praf pe genunchi lăsam muzica să mă aprindă
am plâns când a cântat joe cocker şi mama dincolo murea de nervi
că face toată treaba singură băi dar a meritat şi m-am gândit
să scriu acum ceva despre cum m-am simţit atunci şi cum mă simt acum
aseară cosmin aştepta să cânte janis
acum ceva vreme ovia invoca free love şi prin barba şi părul lui
am văzut urme de noroi de la woodstock am văzut braţe goale frenetice picioare goale
urlând am văzut marea de oameni nebuni coloraţi vii de nestăpânit
în vamă deja nu mai poţi nu mai ai cum
nu se mai poate ce-mi povestea anuşka despre vamă nu mai trăieşte
vama şi woodstock nu mai există
şi nici dorinţa mea de copil nu mai e şi nici să beau ca acum două veri râzând nopţi întregi pe străzi
MAKE LOVE NOT PEACE şi nici să
caut femei misterioase ciudate de o frumuseţe bizară şi nici
să uit că există raţiunea moartea cărnii moartea turbării moartea nepăsării.
dar poate că
poate că dacă lucrurile
aş vrea să cred încă în asemenea aventuri
băi ovia dar nu ştiu dacă mai ţine
oamenii s-au cretinizat
da hai să cântăm un picuţ
1 comentariu
Comentarii RSS URI identificator TrackBack
Lăsați un comentariu
da livia. am vazut deabia acum, in trecere postul asta. nu mai poate fi ca atunci, dar putin altfel decat acum se mai poate. tine insa de oameni si disponibilitatea lor.
mie anii astia 1968-1979 imi spun foarte mult in continuare. atunci a fost o explozie , o intorsatura, o reinventare a privirii oamenilor vizavi de social, cultura si mod de a trai.
nu stiu daca se mai poate repeta ce a fost atunci sub acea forma. dar anumite continuari ale “spiritului” de atunci au mai avut loc. si cred ca vor mai avea.
visez inca la o comunitate de oameni liberi, care sa traiasca oarecum in afara cadrului social impus. spun oarecum deoarece sa zicem ca ar avea slujbe “aici”, dar in rest intr-o suburbie de oras eventual ar trai dupa regulile lor. reguli putine la numar ( totusi necesare ), intr-un anume tip de armonie. ce cuvant aproape irealizabil, dar…