iulie se va termina în curând şi uite că nu e deloc secetă
în fiecare noapte plouă
bate vântul şi grijile noastre mici
se fac şi mai mici
minuscule
pentru că afară sunt pandemii şi crize financiare
trebuie să ne gândim la toate astea înainte
trebuie să o lăsăm mai moale cu cancerul unuia şi altuia
cu stresul de la birou cu depresia şi divorţul
chiar şi moartea e doar un borcănaş de gem
ascuns în debara
atâta s-a micşorat totul
şi-a rămas doar o grăunţă de meteorit
la care te uiţi arareori când o mai admiră
prietenii veniţi în vizită
4 Comentarii
Comentarii RSS URI identificator TrackBack
Lăsați un comentariu
o sa mai vina ploia se pare. asta este un poem de sezon secetos.
poate mai postezi şi tu mai des pe blogul asta. daca nu ai altele mai importante de facut.
şi poate facem ceva mişcare pe la alexandria începând din septembrie.
acum sunt alte lucruri mai urgente de rezolvat.
ce mai faci drace?
salutari!
ce mai faci, bai, ovia? ma gandeam ca o bere e mai importanta, ce zici?
salut, regressive light
, ce sa mai fac, pe-aici, cu mecanica cuantica 
, tu?
eu is doar particula. asa ca am interzis la unde si cuantica ma dispera :p