băi, asta s-a întâmplat în martie, un martie insuportabil ca toate celelalte.
deko, cenaclu, bleah.
îmi vine să râd când mă ascult. ce voce pot să am…
şi, din textele de atunci, doar unul continuă să-mi placă, Iubitul Toarem. atât.
şi singura faza care m-a făcut să mă simt bine în ziua aia, printre oamenii ăia, a fost o replică a lui Cosmin Dragomir. în rest, m-am simţit ca dracu’!… aveam gărgăuni.
na, observaţi şi voi câtă agitaţie…
3 Comentarii
Comentarii RSS URI identificator TrackBack
Lăsați un comentariu
şi eu tuot ubitu tuarem am păcut cel mai cel. şi urâte sau frumoase zilele alea, mie îmi lipsesc. adică îmi lipsesc întâlnirile unuro uameni necuminţi, fiindcă nu el stă locului spiriţelu.
semnează, elu
erata la unuor.
în rest aşa am vrut io să scriicesc. punct. şi virgulă
(uoare o vedea aivil semn ici? umf)
demult nu vazut la ela